O seara minunata… NOT!

incepe… de fapt se termina.. pe culmile succesului. :)) – cam joase culmile astea!

Dupa o limonada, o atentie, o maslina la Verde Cafe (locul unde se aduna gasca de twitteristi), avand in vedere ca semi-proprietarii garsonierei unde stau sunt veniti “in vizita” de vreo 2 saptamani, m-am gandit sa trec si eu pe acolo sa imi mai iau din lucruri, sa am si eu cu ce sa ma duc maine la mama acasa :)) Ma urc io in autobuz gandindu-ma ca na, persoanele instalate in locul in care trebuia sa stau eu au plecat, dupa cum “fuse vorba”.

Ajung in zona 0. Traversez ilegal (se poarta la Romania si trebuie sa fiu in pas cu moda) si ma indrept cu pasi repezi spre scara blocului. Pasesc in scara in toata splendoarea mea de om obosit si ce sa vad? Liftul este “poleit”, complet schimbat! Mi-am zis: “Aha! De asta sunt facturile laa intretinere umflate cu pompa!” Bun! dar o folie de aluminiu mai de calitate nu puteau folosi? Greu. Dar sa nu carcotim, ca nu de asta ‘am venit” aici, si de ce sa nu recunosc… oglinda face toti banii! – acum, cat e noua! Etajul 4. Coafura se pare ca rezista schimbarilor. Usa de la apartament deschisa. Ma astepta. Cum uneori am mult prea mult bun simt, am ciocanit. O data, de doua ori, am strigat Bingo! 🙂 Si am intrat. Si acum regret!

Stupoare! Holul, de obicei mic, s-a dovedit incapator pentru tot felul de chestii mirositoare.

Lumina de la bucatarie: aprinsa. Bat la usa. Intru. Un nene (ginerele proprietarei0 se revarsa pe calorifer, storcandu-si mintile la o integrama. Ii spun scopul si durata vizitei si continui “aventura”. Big mistake. In fata usii de la caamera trona un sac cu materie necunoscuta, urat mirositoare. Probabil vreo capcana pentru potentialii hoti. Nu am fost chiar atat de curioasa sa aflu ce era acolo. Probabil un crocodil mort. Sar peste el si intru in camera. Stupoare! Oamenii nu au cunoscut inca notiunea de geam deschis. Din obisnuinta, dau sa imi pun laptopul pe birou (ce altadata putea foarte usor sa “gazduiasaca” doua laptopuri, plus alte nimicuri). Buna incercare! ce nu era pe jos era pe birou si ce nu era pe birou… era aruncat (!!!) in sifonierul nostru! Buuuun!

In viata mea nu mi-am facut bagajul mai repede. Nici cand ma hotaram intr-o secunda sa plec pe undeva. Neaaaah! Entuziasmul depaseste limite, dar sila le intrece pe toate :))

Daca s-ar fi organizat un concurs de impachetat chestii si fugit, castigam! In 5 minute am evacuat zona. Sunt curioasa cam cum o sa arate si cum o sa miroasa locul atunci cand o sa ma intorc. Promit sa fug in cazul in care imi va fi pusa in pericol sanatatea :))

(Visited 103 times, 1 visits today)
1 comentariu
  1. Anonymous
    8 ani în urmă

    sa moara vasile alecsandri corina, ce de c***t! oameni in toata firea sa fie asa hoituri umblatoare! am auzit de povestea cu garosoniera….trist! danuc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *