The Tree of Life – 2011

Proiectat tot in cadrul Festivalului de Film de la Cannes, The Tree of Life concentreaza viata unei familii cu 3 baieti la mijlocul anilor ’50 si arata treptat cum cel mai mare dintre copii este martor la pierderea propriei inocente.

Pentru a reliefa aceste aspecte, sunt prezentate scene de zi cu zi din evolutia organismelor: terestre, acvatice, extraterestre, dar si la nivel celular, dar si pasaje cu monoloage adresate Divinitatii.

In momentul in care mama indurerata intreaba in zadar de ce i-a fost luat baiatul, atat melodia de fundal cat si imaginile cu diferite nebuloase si constelatii (am recunoscut fara doar si poate nebuloasa Capul de Cal din constelatia Orion, dar si altele al caror nume ori imi scapa, ori nu mi-l amintesc) sunt sublime, inaltatoare, dar si incarcate de dramatism.

Imediat dupa aceea ne este prezentata o eruptie vulcanica, probabil din dorinta de a arata ce este in sufletul unei mame in momentul in care isi pierde copilul, aceasta concluzie fiind trasa si in urma cuvintelor rostite de vocea de femeie indurerata, iar la un moment dat sunetele naturii le imita pe cele din pantecele mamei, fiind comparata viata intrauterina cu cea acvatica.

Cei trei baieti sunt feriti de orice necazuri si au parte de o copilarie cum multi si-ar dori, chiar daca tatal lor se credea comandant de armata. Rebelul Jack are o relatie destul de tensionata cu parintele lui, domnul O’Brien, relatie ce  isi pune atat de puternic amprenta asupra modului in care tanarul percepe lumea incat chiar si la maturitate se lasa influentat de ea.

Scena care mi-a mers la suflet are cateva secunde si este cea in care mama le citeste fiilor din cartea The Tale of Peter Rabbit – prima carticica pe care mi-o amintesc si din care imi citea mama mea in fiecare seara (ii stiu si acum fiecare desen si cuvant).

Dezamagit, deprimat si ajuns la maturitate, Jack se simte pierdut in lumea moderna pana cand gaseste Copacul Vietii – in jurul caruia se centreaza actiunea – chiar la marginea orasului in care locuieste si are prilejul de a reflecta la evolutia intregului Univers.

Desi era un tata autoritar, ce isi educase copiii in spirit de armata, domnul O’Brien punea “Brahms- Simfonia a 4a” dupa ce luau masa, ii intreba sec: “Do you love me?”, raspunsul evident fiind “Yes, Sir.”, dar le si oferea invataturi care sa-i pregateasca pentru ce avea sa urmeze precum: “Trebuie sa fii neindurator pentru a reusi in viata asta”, “Ca un copac ne-am dezradacinat. Nu ai unde sa te ascunzi in lumea asta si sa nu dea necazul de tine”

In concluzie: The Tree of Life este un film ce emana intelepciune prin fiecare scena relatata. Important este sa stii sa o vezi.

2 comentarii
  1. saramon
    5 ani în urmă

    As zice ca, mai degraba, The Tree of Life este un film ce vrea sa se dea destept prin fiecare scena relatata.

  2. Jennifer
    5 ani în urmă

    You rock!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *