In Napoli where love is king …

In Napoli where love is king …

Saptamana trecuta mi-am luat ramas bun de la voi, crezand ca nu ma voi mai intoarce vie sau intreaga. Ei bine, mini-vacanta din Napoli – Italia a fost mai safe decat ne asteptam, drept pentru care pot sa revin cu impresii si sfaturi 🙂

Ziua 1

Dupa ce am decolat din autogara aeroportul Baneasa si am aterizat pe Aeroportul International Napoli, ne-am urcat in autobuzul 14 care ne-a plantat fix in Piazza Garibaldi (3 euro biletul)- zona in care ar fi trebuit sa fie hotelul nostru. Ajunsi la fata locului, ne-am dat seama ca pentru a supravietui pe strada respectiva (via Bologna – Hotel Guiren) ai nevoie de cel putin o tona de curaj. Cred ca teama s-a citit foarte clar pe fata noastra, deoarece receptionerul s-a oferit sa ne schimbe hotelul cu unul ce avea o stea in plus si era intr-o zona mai putin “intunecata” a orasului, la 4 strazi distanta – cu toate ca pare incredibil, lucrurile stau altfel 200m mai departe. Hotel Suite Esedra s-a numit locul ce ne-a oferit un pat, o masa si o cafea in fiecare zi si pe care il recomand:)

Instalati, imbracati si parfumati am plecat in cautarea unui restaurant pentru ca odata cu noi a plecat in vacanta si dieta. Ne-au fost recomandate cele din port, unde am si ajuns dupa cateva minute de hoinarit pe strazi. Si pentru ca noi suntem niste statornici, am mers in fiecare zi in acelasi loc: Gusto & Gusto – vis-a-vis de Castelul D’Ovo, pe via Partenope. Aici ne-am imprietenit cu toti chelnerii care (surprinzator) au parut incantati cand au aflat ca suntem romani, deoarece eram mai albi decat isi imaginau ei ca ar trebui sa fim. Atat de entuziasmati incat pana si pe prajiturile oferite din partea casei ne-au scris cu ciocolata “I Love Romania”. De aici va recomand desertul La Cocco e Nutella – trebuie sa ajungeti in Napoli macar pentru a gusta aceasta minunatie!

Daca atunci cand va vine nota nu aveti habar ce e aia “Coperti”, va spun eu: este locul ocupat de voi la masa. Da, se plateste si pretul variaza intre 0.80 si 2 euro, din ce am observat noi. Serviciul este si el trecut pe nota, insa nu reprezinta bacsisul (acesta trebuie sa fie intre 10 si 15%)

Si pentru ca trebuia sa fac si eu ceva, am pierdut unica harta pe care o detineam noi, cei 6 turisti ametiti si obositi de atat de mult stat la palavre si fotografiat italience misto. Ce era de facut: mergem la intamplare: cat de mare poate fi orasul asta?

Am aflat cat de frumos si de periculos este Napoli mai curand decat (nu) am fi vrut. Pentru ca ne-am ratacit 🙂 Insa “incidentul” s-a petrecut intr-o zona cu cladiri si strazi exceptionale, peisaje cum nu am mai vazut prin calatoriile mele: mare, Vezuviu, case, zgarie nori. Toate in aceeasi imagine, la o clipire distanta. Am spus “periculos” deoarece am trecut prin Quartieri Spagnoli – ulterior am citit intr-un ghid cumparat la intamplare ca esti erou daca treci prin zona asta si iesi teafar. Asa ca aceasta este singura anti-recomandare pe care o fac: daca aveti de ales intre a-l supara pe Don Corleone si a trece prin Cartierul Spaniol, optati pentru prima varianta. Este mai sigura.

Ziua 2

Pentru ca stiam de la Simona expresia “you lava me, I lava you“, am mers la Vezuviu pentru a-l intreba cum stau lucrurile din aceasta perspectiva si care a fost problema lui de nu s-a putut abtine si a erupt cand era mai tanar. Din pacate nu am putut obtine un raspuns deoarece era preocupat sa scoata aburi si sa ne ingreuneze urcarea catre cel mai inalt punct al sau. Insa grupul LipaLipa si-a dorit mai mult victoria si a reusit sa ajunga sus sus sus si sa faca o sedinta foto pe cinste.

Aici ajungi foarte simplu: cu Ciscumvesuviana (tren de-al lor, chipurile), pana la statia Vesuvio (aveti nevoie de un bilet valabil o zi, luat de la intrarea in statia de tren, 4.5 euro). Cum iesiti de pe peron va asteapta o agentie care va ofera transportul si intrarea contra sumei de 18 euro. Nu stim daca asta este cea mai buna varianta, insa este cea mai rapida si mai comoda.

Urmatorul pe lista de zi a fost Pompei. Intrarea este 11 euro pentru cei peste 26 de ani, 5.5 euro pentru tinereii ca mine. Recomand cu caldura un audioghid si cel putin jumatate de zi dedicata acestui vestigiu. Aveti aici ocazia sa admirati ruinele unui oras de acum aproape 2000 de ani, iar imaginile cu oamenii pietrificati de lava nu sunt tocmai usor de uitat. Locul acesta e mai mult decat istorie pura si nu am cuvinte sa il descriu…

Aici se ajunge tot cu Circumvesuviana, pe aceeasi ruta (Piazza Garibaldi – Sorrento, pe linia albastra), pana la statia … Pompei – era greu de intuit, stiu.

Seara ne-am intors la acelasi restaurant, evident 🙂

Ziua 3

Sotteranea di Napoli (Piazza S. Gaetano 72) – Daca vrei sa vizitezi orasul subteran, tine cont de faptul ca turul se tine numai de la anumite ore, dureaza 1h30min si costa 9.50 euro / 8 euro pentru studenti. Program vizita Sotteranea cu ghid in engleza: luni-miercuri, vineri: 12.00, 14.00, 16.00; joi: 12.00, 14.00, 16.00, 21.00; sambata- duminica: 10.00, 12.00, 14.00, 16.00, 18.00

Imediat langa intrarea in subteran este o mini-fabrica de lichior Limone. Odata ajunsi in Napoli veti intelege despre ce este vorba 😉 Daca vreti sa fiti tratati minunat evitati sa spuneti ca sunteti romani. Altfel, nenea de aici se va schimba la fata istant.

Castel Dell’Ovo – un loc pe care nu trebuie sa il ratati daca va sunt dragi castelele, si mai ales cele pe apa. Nu exista taxa de intrare insa va rog eu sa nu mai aruncati monede in prima balta intalnita. Jur ca nu va aduce noroc, ci paguba in portofel.

Pizzeria L’Antica Da Michele (Via Cesare Sersale) – pentru ca aici ai un loc la masa numai cu bon de ordine, o pizza foarte buna se mananca pe trotuar. Este atat de aglomerat poate pentru ca este cea mai veche pizzerie din lume (atestata in 1870) sau poate pentru ca aici a filmat Julia Roberts o scena din Eat, Pray, Love. Se servesc doua tipuri de pizza: Margherita si Marinara. Noi am optat pentru prima varianta si atat am de spus: YUMMY!

 

La capitolul curatenie si circulatie: iubesc Bucurestiul!

Cam atat va pot dezvalui. Restul e cancan si ce s-a intamplat in Napoli ramane in Napoli. Si pentru ca sunt fata buna, va las si link la albumul meu de pe Facebook

De la fata locului:

– Eu si Simona am impartit totul, mai ales caloriile – orice portie era impartita pentru ca era muuuult prea mare.

– Nici politistii nu au curaj sa traverseze – se urca in masina si intorc in intersectie

– Simona: “A fost nasol weekendul asta, a trebuit sa rad offline”

3 comentarii
  1. fatadinport
    6 ani în urmă

    Ah cat va invidieeeeeez!!! In special pentru prajituri (care stiu ca sunt bestiale) cat si pentru pizza aia din poze :)). Pizza care arata TARE bine :D. Ce frumos se strang amintirile mai fato mai!

  2. Napoli
    6 ani în urmă

    […] Puteti sa cititi despre Napoli si la Corina . […]

  3. Experiențe culinare în lume | KorinaMS
    6 ani în urmă

    […] însorită a lui 2011 mă găsea în Napoli, pe malul apei, în restaurantul Gusto Gusto, alături de o gașcă de oameni formidabili – […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *