Te iubesc, dar … imi arati in fiecare seara cum a intervenit rutina in viata noastra. Cand ajung acasa si incerc sa am o discutie cu tine imi intorci spatele si adormi – cand eu am chef sa te folosesc.
Te iubesc, dar … as vrea sa imi gasesc pe altcineva. Cineva care sa nu ma sufoce cu caldura, dar sa imi spuna in fiecare seara ca pentru el exist doar eu. Tu nu mai poti.
Te iubesc, dar … tu cand pleci, ma lasi balta cu toate amintirile. Sau fara ele.
Te iubesc, dar … trec printr-o perioada in care am nevoie de cineva langa mine. Tu nu mai faci fata.
Te iubesc, dar … este momentul sa ne despartim, laptop drag!
Finalul este apoteotic. Esti maestru in despartiri.
Nu stiu la ce te referi! :))
e maestra alin 🙂
Cat despre partener … da stiam eu
Piticule, tu stii prea multe. Va trebui sa te omor :))
next!
Cat de usor spui acest cuvant, draga :))
Ei bine e mai scurt decat ce ai scris tu … si e acelasi lucru 🙂
eu prelungesc agonia si sunt mai delicata, bah! :))
De ce? Ca mai bine si mai usor nu o sa fie.
Ps. Presupun ca acum ti-ai dat seama ca ai o problema cu sistemul asta de comentarii :)))